De la spiritul de grup la spiritul de turmă

Evenimentul din Bradford City este un exemplu potrivit cum se poate ajunge de la spiritul de grup la spiritul de turma.Meciul împotriva celor de la Lincoln City a început într-o atmosfera pașnică dar după un scurt timp degenerând la un conflict de proporții unde 56 de oameni au fost uciși și aproximativ 256 au fost răniți în timpul incendiului care a șocat țara.

Evenimentul a primit atentia mass-mediei si suport din toata lumea,ajutor primit si deasemenea de la Regina Elizabeta aIIa,Prim-Ministrul Margaret Thatcher si Papa John Paul II.

Ancheta cazului catastrofic prezidat de Sir Oliver Popplewell cunoscuta si sub numele de ancheta Popplewell,a condus la introducerea unei noi legislatii pentru imbunatatirea sigurantei pe stadioanele de fotbal din Marea Britanie.Unul dintre principalele rezultate ale anchetei a fost interzicerea constructia din lemn a tribunelor pentru toate domeniile sportive din Mare Britanie.

Toate aceste evenimente tragice sunt cauzate de noi,oamenii care nu constientizam intotdeauna cat de grave sunt actiunile noastre.Din aceste evenimente oamenii ar trebui sa invete,sa nu mai repete din nou aceiasi greseala…dar nu o fac ci continua in desfasurarea acestor actiuni care au consecinte grave pentru ceilalti.De la un spirit de grup,un spirit de echipa cum ar fi in cazul meciurilor de fotbal se poate ajunge foarte usor la un spirit violent,un spirit de turma din care multa lume are de suferit.Violenta face parte din oameni si intotdeauna se vaajunge la conflicte la evenimente majore meciurile de fotbal fiind cel mai bun exemplu pentru ca in cadrul acestui sport s-au inregistrat cele mai multe victime din randul suporterilor.

Rolul presei in cadrul tragediei de la Bradford a fost unul important pentru ca ea a fost cea care a transmis lumii evenimentele.a transmis un mesaj organizandu-se astfel actiuni caritabile pentru suprotul celor care au fost prinsi in acest teribil accident

Presa a avut si rolul de a da un exemplu celorlalti,un exemplu in care se arata ce se poate intampla la astfel de meciuri de fotbal,si a prin calitatea stirii a putut civiliza natiunea aratandu-le consecintele actiunilor nesabuite.

De la spiritul de grup se poate ajunge repede la un spirit de turma dar acest efect este diminuat de catre mass-media si jurnalisti care transmit lumii un mesaj,un mesaj de prevenire a a acestor evenimente oferind un exemplu din actiunile spiritului de turma si consecintele acestuia.

                                   Tragedii pe stadioane: \”Heysel\”, \”Hillsborough\” şi \”Ibrox Park\”

Violenţele au izbucnit după un meci de fotbal în cadrul  campionatului naţional între  echipa Al-Ahly din Cairo şi cea locală Al-Masry. Suporterii i-au bătut  şi pe jucători şi pe antrenorul portughez al  echipei Al-Ahly, care a  pierdut în deplasare cu scorul 3-1.

În America de Sud, anii ’60 au reprezentat o perioadă neagră în privinţa  siguranţei de pe stadioane. La partida dintre naţionalele din Peru şi Argentina,  disputată la Lima, în 1964, 318 suporteri au murit şi 500 au fost rănite grav,  după ce protestele fanilor peruani, iscate în urma unui gol anulat al  favoriţilor. În 1968, în derby-ul argentinian dintre Boca Juniors şi Rever  Plate, 74 de fani au murit călcaţi în picioare după ce au năvălit spre o ieşire  a stadionului care era închisă.
În Marea Britanie, incidentele violente  au făcut şi ele o sumedenie de victime. La partida dintre Glasgow Rangers şi  rivala locală Celtic, disputată în 1971, 66 de tineri au murit după ce au fost  călcaţi în picioare pe scările stadionului “Ibrox”, de fanii care doreau să se  întoarcă pe arenă pentru a sărbători un gol marcat de favoriţi în ultimele  secunde ale partidei.
Cea mai mare tragedie din istoria fotbalului  englez s-a produs la Sheffield, pe stadionul “Hillsborough”, înaintea  semifinalei de Cupa Angliei dintre Liverpool şi Nottingham Forest, în 15 aprilie  1989. Aproape 100 de fani ai formaţiei Liverpool au murit, după ce un sector al  tribunei a fost supra-aglomerat. Incidentul a dus la introducerea obligatorie a  scaunelor pe arenele britanice.

Rolul jurnalistului în societate

         Rolul unui jurnalist în comunitate este acela de transmite informațiile selectate și care sunt importante pentru a informa oamenii zilnic despre evenimentele majore desfășurate sau petrecute.El informează publicul prin mai multe metode. Metoda clasica este ziarul care este încă folosita și astăzi. Cea mai buna metoda din ziua de azi este internetul. Toată lumea folosește internetul și de aceea este cea mai bună soluție pentru lansarea unui ziar online.

         Pentru a fi un bun jurnalist se cer câteva codiții:
- Să cunoască limba și gramatica limbii române;
- Să fie ancorat în actualitatea socială, politică și economică a spațiului în care își desfășoară activitatea;
- Să aibă cunoștințe solide de cultură generală;
- Să fie rezistent la stres;
- Să aibă capacitate de reacție, astfel încât să nu piardă subiecte;
- Să cunoască metodele de lucru online: rețele de socializare, editare online;
- Să dețină o diplomă în jurnalism, comunicare, științe politice sau economie;
Condițiile obligatorii trebuie să fie împletite cu o serie de calități individuale. Un jurnalist bun trebuie să fie receptiv, să fie empatic și să aibă capacitatea de a-i face pe oameni să i se destăinuie. O calitate esențială a jurnalistului este spiritul de observație. De asemenea, el trebuie să poată face conexiuni, astfel încât să lege într-un mod coerent informațiile pe care le-a cules. O calitate necesară tânărului jurnalist român este integritatea morală. Acesta nu trebuie să cedeze cererilor politice și jocurilor de interese. Misiunea de jurnalist implică foarte multe lucruri, de aceea, deseori, jurnaliștii sunt puși în situații mai delicate. Un jurnalist bun trebuie mereu să știe cum să preia o informație și cum să o prelucreze, astfel încât, să ofere cetățenilor o informare corectă. Mereu trebuie să își atingă scopurile chir dacă sunt puși în diferite posturi. În funcție de articolul publicat, jurnalistul va fi, mai mult sau mai puțin, apreciat. 
           

         Pentru a fi un bun jurnalist se cer câteva codiții:
- Să cunoască limba și gramatica limbii române;
- Să știe 2/3 limbi străine;
- Să fie ancorat în actualitatea socială, politică și economică a spațiului în care își desfășoară activitatea;
- Să aibă cunoștințe solide de cultură generală;
- Să fie rezistent la stres;
- Să aibă capacitate de reacție, astfel încât să nu piardă subiecte;
- Să aibă cunoștiințe tehnice: de montare audio-video, editare foto;
- Să cunoască metodele de lucru online: rețele de socializare, editare online;
- Să dețină o diplomă în jurnalism, comunicare, științe politice sau economie;
Condițiile obligatorii trebuie să fie împletite cu o serie de calități individuale. Un jurnalist bun trebuie să fie receptiv, să fie empatic și să aibă capacitatea de a-i face pe oameni să i se destăinuie. O calitate esențială a jurnalistului este spiritul de observație. De asemenea, el trebuie să poată face conexiuni, astfel încât să lege într-un mod coerent informațiile pe care le-a cules. O calitate necesară tânărului jurnalist român este integritatea morală. Acesta nu trebuie să cedeze cererilor politice și jocurilor de interese. Misiunea de jurnalist implică foarte multe lucruri, de aceea, deseori, jurnaliștii sunt puși în situații mai delicate. Un jurnalist bun trebuie mereu să știe cum să preia o informație și cum să o prelucreze, astfel încât, să ofere cetățenilor o informare corectă. Mereu trebuie să își atingă scopurile chir dacă sunt puși în diferite posturi. În funcție de articolul publicat, jurnalistul va fi, mai mult sau mai puțin, apreciat.  

             Consider că această temă este destul de interesantă, dar nu  aș opta vreodată pentru această meserie. După cum se vede, în societate, aceasta este una dintre meseriile de viitor. Însă, nu poate opta oricine pentru ea, ci doar persoanele care au anumite cunoștințe teoretice. De asemenea, am observat că în cadrul acestei teme îți formezi diferite competențe, cum ar fi: competența lingvistică, exprimarea corectă și coerentă, competențe anteprenoriale.